Tăt îi ghini, fără panică...

Lenta mă-sii...

Vreau să fac ceva...și acel ceva o să fie mare....și toți o să se întrebe de unde s-a ivit, de unde a apărut, toți vor fi cuprinși de mister, de spaimă, de afecțiune față de ceva.Acel ceva va marca societatea, aceasta fiind egală rețelele sociale infinitele skype-uri și youtuburi.Cel mai incitant e că voi nu veți știți și o să vă fărâmați creierii pînă cînd o să aflați că defapt, nu-i aveţi...
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Da nu-i pe asta.Principalul e că lente gheorghevskie există şi idioţii ţin minte totul.
Sincer nu-mi venea să cred cîtă adunătură de comunişti şi-au făcut azi "paradă".Cum naiba...de unde atîţea? Cum e posibil ca omul să rabde fără să spună nimic, cum e posibil să fii ignorant şi să nu doreşti să cunoşti nimic altceva, nici o altă părere decît pe cea ce ţi-a fost impusă sau întipărită benevol-forţat în creier.
Rămînem cu speranţa că..poate peste vrio 20-30 de ani "selecţia naturală" îşi va face treaba şi adevărul puternic şi tînăr va rămîne pentru totdeauna deasupra.

Iaca îs liber...mîine, poimîine...

De parcă mie îmi place ce faci tu!
Chiar nu mă interesează că crezi nu ştiu ce, că e bine sau e rău că te doar într-un loc sau nu te doar, chiar nu-mi pasă.N-ai decît să te jălui divinităţii tale, dute naibii şi iar dute naibii dacă găseşti vrio greşeală prin literele mele.
Azi îs nebun, mîine copil, poimîine smnitit iar ieri am fost un prost.
Discuţiile astea mai au un rost? Rima mă-sii...

Culori?

Cîteodată îmi pare
Că lumea nu are culoare,
Că e totul în negru şi alb
Ori eşti puternic, ori slab.
Şi nimănui nu-i pasă
Că un frate cade în plasă,
Devorat de rechini umani,
Ce au în suflet doar bani.
Să vorbească cine îndrăzneşte
De un perete se izbeşte,
Un perete fără valori,
Mai ales, fără culori
Pe care din nou nu le văd
Şi orbeşte nu vreau să cred
Că undeva o lumină licăreşte
Şi de ignoranţă păzeşte.
Lumea e un ŞAH şi MAT,
Cu gemete înalte în pat...

Chiar îmi place de data asta...

Ah, ce bine îmi pare, că am avut din nou contactul mult dorit.
Ce păcat că doar acum ţi-ai amintit.
Mi-aş dori greşit să fi înţeles
Totul ce s-a făcut şi s-a dres.
Dar mă tem că e cu neputinţă
Să mă supun logicii cu credinţă.
Ştiu că oarecum în mintea ta,
Acea impresie niciodată nu va dispare
Pentru că aşa e construită firea ta,
Şi nimeni aici nu poate scrijeli nici o schimbare,
Să vrea el cît de tare,
Să aibă o putere cît de mare
N-ar avea,
Totul ar fi aievea.
Dar, totuşi , nu mai vreau contradicţii şi ciocniri,
Lucruri fără sens şi tîmpite zvîcniri.
Mă mulţumesc c-un zîmbet sincer,
C-un salut ocazional,
Chiar dacă mai pregătesc în creier, încă un răspuns banal.

FaQ lux out...

Hai spune..şi mă fac nebun

Dacă îi spui unei persoane că îi nebună de cap, atunci e foarte probabil că acea persoană chair aşa şi se va simţi şi undeva va deveni nebună.A tale îndrumări, sfaturi, îndemnuri, păreri şi vorbe că ar trebui ca el sau ea să se schimbe , să se comporte conform "normalului" nu va face decît mărească respingerea ce o poartă şi cu toată că e conştient de ale sale greşeli , el sau ea, nu se va schimba doar pentru a nu lăsa ca această schimbare să devină meritul tău,al celuia ce cu atît de multă înfumurare spui oamenilor cum trebuie să se comporte.El sau ea, ar vrea şi trebuie să vrea să aibă meritele sale în viaţă, să fie în posesia unei mîndrii proprii, unei demnităţi şi autoaprecieri care face persoana să existe, să respire, să zîmbească , să simtă viaţa.
Dorinţa de a trage foloase din meritul cuiva şi de a ţine sub control fiecare pas şi fiecare microresursă nu va schimba nimic , nici pentru tine nici pentru "rob", nimic în afară de faptul că îţi va da senzaţia dulce a controlului asupra cuiva, o senzaţie ce e tipică omului, o senzaţie asemeni unui drog utilizat din ce în ce mai des, de care nu poţi scăpa şi prin urmare trebuie să continui, iar dacă nu-l administrezi începi să te enervezi, să tremuri , să recurgi la mijloace josnice şi poate eficiente, dar numai pe o perioada scurtă.
Şi te mai lauzi cu libertatea individului...

FaQ ya'll out...

Bună iluzie...

Ce frumoasă e iluzia unei forţe universale ce guvernează totul şi se aliniază cîteodată printr-o coincidenţă fericită cu gîndurile tale.Totuşi acest pămînt încă nu e pierdut, mai există speranţa că cei vrednici vor fi în preajmă şi nu vor părăsi complet locurile ce merită ridicate la noi orizonturi.Nu puteţi să mă contraziceţi, cît de personal nu ar suna a mele gînduri, sunt ferm convins că aici totul e într-o balanţă perfectă, pe cînd undeva în ţărmuri aurii se pierde totul de cele mai multe, demnitatea, personalitatea, voinţa, aspiraţia.Iar odată ajuns în condiţiile iniţiale, există riscul să laşi totul unei dezamăgiri istovitoare ce va seca umanul din tine şi te vei alinia nu universului ci sutelor de milioane de roboţi incluşi în priză pînă la inevitabila pană de curent...