21 sept. 2010

Ne temem ca e nou...


Intodeauna ne temem de ceea ce e nou pentu noi, pentru ca pur si simplu, nu-l intelegem.In mentalitate nu exista acel element nou venit, care ,involuntar uneori, creeaza o dorinta oarba de respingere.Aceasta respingere a ce e nou si necunoscut e naturala, si se manifesta in vast, in diverse domenii, si cu diverse atribuiri, atit ca ceva fizic, material, existent cit si ca ceva legat de idee, gind, mentalitate.
Arta mereu a fost un mediu plin de dezbateri si de temeri fata de tot ce nou si poate neinteles.Cind a aparut fotografia, lumea,speriata, ingropa pictura.Cind a aparut filmul, lumea socata de "imaginile miscatoare" nici nu a vrut sa recunoasca cea de a 7-a arta..dar a fost inevitabil.Acum, exista jocuri video, filme cu efecte care, mai de care, pin cind sunt considerate un fel de chestii inferioare.Cine stie poate ca intr-o zi se va descoperi un alt potential de arta in noile tehnologii, la fel cu s-a facut in trecut, si se va constientiza o noua etapa in dezvoltare.Oricum, timpul reduce frica.Dar e o frica citeodata, atit de stupida, naiva si incapatinata.Sa vrei sa tii totul conservat, cind vrei nu vrei in fiecare secunda apar milioane de idei noi..
Omul a dat peste noi sisteme politice, si pin la adoptarea loc constienta, el s-a lovit de o frica inconstienta, cea a schimbarii, care e neplacuta, mai ales cind are loc brusc.Comunismul nu a putut fi inlocuit asa usor pe Capitalism, a fost nevoie de mai multe generatii, pentru ca sa se petreaca o asa numita "trecere sigura" spre ceva nou, si superior, care, vreti nu vreti , la rindul sau va fi urmat de altceva, la sigur nu o intoarcere inapoi, ci pasi inainte, care posibil vor fi la fel de speriati fata de noi descoperi si "taine" ale viitorului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu