Ea: Nenaviju pe tine...
El: Ce?
Ea: Nenaviju pe tine, da tare...
El: De ce?
Ea: Pentru că ţi-ai băgat piciorul...
Cu cîteva secole înainte de asta...
El şi Ea hotărăsc să iasă la o plimbare, să vorbească pentru prima oară faţă în faţă.El are emoţii, nu-şi face iluzii, dar speră la ce e mai bun.O vede.Ea îl cuprinde ca pe o persoană pe care o ştie de o veşnicie.El rămîne uimit, schiţează un zîmbet, bolmojeşte ceva, surprins.Încep să discute.La un moment dat ea lăcrimează.El întreabă "Ce s-a întîmplat?".Ea se şterge la ochi, "Nimic, nimic, mi-a nimerit ceva în ochi..".Ea îi aruncă lui priviri viclene.Mai vorbesc, rîd.Ea îl întreabă de ce nu o priveşte în ochi.El o priveşte, cu intenţia bine stabilită , fără să-şi i-a ochii.Ea renunţă, întorcînd privirea.Se plimbă prin magazine.El o aşteaptă, o priveşte pe ea, cum îşi alege o stofă, pentru rochie, o rochie pentru nuntă.Nu e nunta ei, cît de mult nu ar vrea ea, nu e nunta ei.El o priveşte, răbdător, poate chiar timid.Ea ştie ce face.Peste cîteva rînduri de magazin ea îl apucă de mînă pe el.Ea îl conduce, îl duce din urmă.El se gîndeşte că ceva se poate întîmpla, iar lui îi place ceea ce gîndeşte.Ei se plimbă, ţinîndu-se de mînă.Ea îl întreabă pe el: "Mergem să mîncăm?".El: "Da, mergem, unde?".Ea: "La Pizza".
La un moment dat, ei, îi sună telefonul.Ea vorbeşte frumos, zîmbeşte, pune receptorul......
Ea deja are pe cineva, cineva pe care îl ştie lumea, cineva de care ştie şi El. Acel cineva e "persoana oficială".Ea trebuie să se întîlnească cu "oficialul" la Pizza, acum.Ea vrea ca El să meargă cu dînsa.El nu o înţelege, el nu e erou, el are conştiinţă, el nu vrea scandal, el refuză, fiind gata de orice consecinţă.Ea tace.Ei doi se plimbă.Ea îl apucă din nou de mînă, îi spune că-l înţelege şi hotărăsc să se întînlnească încă odată, peste o oră. Ea se duce la "oficial".El se duce să ucidă timpul într-un local.
O oră, se face în două, dar par trei.Ea în sfîrşit sună.Se reîntîlnesc.Merg înapoi..spre casă, ţinîndu-se de mînă, discută, încep să fie veseli din nou.Ajung pe pe o bancă, loc în care între ei începe o discuţie complicată, plină de reflecţii, cuvinte frumoase.Ea se plînge că nu e înţeleasă.El crede că ea are încredere în el.El o doreşte dar nu are curaj.O sună telefonul, ea răspunde, dar nu poate vorbi, îl închide.
Ei se sărută.Ea îl roagă să-i promită că nu va vorbi niciodată de rău despre ea cu nimeni şi că va răbda pînă cînd "lucrurile se vor lămuri".El, ameţit, promite.Ei se duc acasă, el o sună, să se asigure că a ajuns cu bine acasă.El e fericit, crede că e corect ce face, crede în ea, e gata să-i spună că o iubeşte deja.
Încep zile frumoase, ei se văd, se privesc cu plăcere , se sărută.El e nebun după dînsa, dar trebuie să aibă grijă de "persoana oficială".Îi poate vedea în orice moment.Aproape că-i place asta, se simte ca în filme.El nu ştia că în scurt timp va începe să doară, să doară faptul că El începe să o vadă pe Ea cu "persoana oficială", iar de data aceasta simte că ceva îl împunge.El rabdă, înţelege că aşa e jocul, şi nu va dura mult, în scurt timp "lucrurile se vor lămuri" şi ei vor fi fericiţi.
Trece timpul.El o sună, ea nu răspunde.El găseşte explicaţii, "poate e ocupată , la ore".O sună, din nou nu îi răspunde, el iar îi găseşte scuze.El iar o vede cu "oficialul".Ea îl priveşte pe El cu un zîmbet în ochi, zîmbeşte şi el, dar undeva îl roade.Persoanele apropiată află de El şi Ea.Persoanele apropiate văd ce se întîmplă.Lor li se face milă de El, îi spun să nu rabde, să îşi "revendice drepturile", să devină violent.El trebuie să mintă şi să spună că nu-i pasă de ea, că aşa e "statutul" lui şi totul e bine.El iar o vede cu "oficialul".El o sună, ea nu-i răspunde.Persoanele apropiate vor să se implice direct.El minte din nou.
Pe reţelele de socializare Ea se afişează, afişează cît îi este ei de bine, din ce în ce mai bine cu "oficialul" ei.Toată lumea îi laudă.El, nu înţelege nimic.El încearcă să vorbească pe internet, ea vorbeşte, absentă, fără interes.El o sună din nou, ea e ocupată.Ea îi spune că trece printr-o perioadă grea, are depresie.El o înţelege, îşi spune că o să treacă şi totul va fi bine.Între timp au trecut vreo cîteva luni.Ea a devenit din ce în ce mai absentă.El mai face tentatvie disperate de intra în contact cu Ea.Ea reflectă totul.
Ea se plimbă împreună cu "oficialul".Ea arată nepăsare.El începe să aibă dubii, începe să realizeze că totul se sfîrşeşte, că jocul se termină, iar naivitatea lui a contribuit la îmbunătăţirea legăturii între Ea şi "oficialul"...cel puţin aşa gîndeşte el.El o vede din ce în ce mai rar.
El suferă, îi vine să strige, să-l apuce de gît pe "oficial" să-l facă una cu pămîntul, să-i îngroape împreună, să fie fericiţi, împreună.Defapt, el realizează, că "oficialul" este mai potrivit pentru ea, el ştie de ce.Simte că vrea să o urască, dar nu poate.El realizează că trece realitatea pe lîngă dînsul, trec zîmbete, trec lucruri şi oameni frumoşi , iar el rămîne în urmă, ţinîndu-se scai de o nălucă, de o performanţă în actorie (din partea ambilor), de o mască.Ea şi-a pus masca la loc.El a hotărît că e de ajuns.Nu mai vrea.Îşi pune şi el masca la loc.O va scoate pentru altcineva.Nu mai vrea aşa jocuri în viaţa lui, nu mai vrea aşa rol murdar, nu va mai suporta, s-a terminat, e scrum.El o uită.El a uitat-o.
El vede lumină la orizont, a scăpat de întuneric.
FaQ out of stories...
