Scrum

Ea: Nenaviju pe tine...
El: Ce?
Ea: Nenaviju pe tine, da tare...
El: De ce?
Ea: Pentru că ţi-ai băgat piciorul...

Cu cîteva secole înainte de asta...

        El şi Ea hotărăsc să iasă la o plimbare, să vorbească pentru prima oară faţă în faţă.El are emoţii, nu-şi face iluzii, dar speră la ce e mai bun.O vede.Ea îl cuprinde ca pe o persoană pe care o ştie de o veşnicie.El rămîne uimit, schiţează un zîmbet, bolmojeşte ceva, surprins.Încep să discute.La un moment dat ea lăcrimează.El întreabă "Ce s-a întîmplat?".Ea se şterge la ochi, "Nimic, nimic, mi-a nimerit ceva în ochi..".Ea îi aruncă lui priviri viclene.Mai vorbesc, rîd.Ea îl întreabă de ce nu o priveşte în ochi.El o priveşte, cu intenţia bine stabilită , fără să-şi i-a ochii.Ea renunţă, întorcînd privirea.Se plimbă prin magazine.El o aşteaptă, o priveşte pe ea, cum îşi alege o stofă, pentru rochie, o rochie pentru nuntă.Nu e nunta ei, cît de mult nu ar vrea ea, nu e nunta ei.El o priveşte, răbdător, poate chiar timid.Ea ştie ce face.Peste cîteva rînduri de magazin ea îl apucă de mînă pe el.Ea îl conduce, îl duce din urmă.El se gîndeşte că ceva se poate întîmpla, iar lui îi place ceea ce gîndeşte.Ei se plimbă, ţinîndu-se de mînă.Ea îl întreabă pe el: "Mergem să mîncăm?".El: "Da, mergem, unde?".Ea: "La Pizza".
    La un moment dat, ei, îi sună telefonul.Ea vorbeşte frumos, zîmbeşte, pune receptorul......
    Ea deja are pe cineva, cineva pe care îl ştie lumea, cineva de care ştie şi El. Acel cineva e "persoana oficială".Ea trebuie să se întîlnească cu "oficialul" la Pizza, acum.Ea vrea ca El să meargă cu dînsa.El nu o înţelege, el nu e erou, el are conştiinţă, el nu vrea scandal, el refuză, fiind gata de orice consecinţă.Ea tace.Ei doi se plimbă.Ea îl apucă din nou de mînă, îi spune că-l înţelege şi hotărăsc să se întînlnească încă odată, peste o oră. Ea se duce la "oficial".El se duce să ucidă timpul într-un local.
     O oră, se face în două, dar par trei.Ea în sfîrşit sună.Se reîntîlnesc.Merg înapoi..spre casă, ţinîndu-se de mînă, discută, încep să fie veseli din nou.Ajung pe pe o bancă, loc în care între ei începe o discuţie complicată, plină de reflecţii, cuvinte frumoase.Ea se plînge că nu e înţeleasă.El crede că ea are încredere în el.El o doreşte dar nu are curaj.O sună telefonul, ea răspunde, dar nu poate vorbi, îl închide.
     Ei se sărută.Ea îl roagă să-i promită că nu va vorbi niciodată de rău despre ea cu nimeni şi că va răbda pînă cînd "lucrurile se vor lămuri".El, ameţit, promite.Ei se duc acasă, el o sună, să se asigure că a ajuns cu bine acasă.El e fericit, crede că e corect ce face, crede în ea, e gata să-i spună că o iubeşte deja.
   Încep zile frumoase, ei se văd, se privesc cu plăcere , se sărută.El e nebun după dînsa, dar trebuie să aibă grijă de "persoana oficială".Îi poate vedea în orice moment.Aproape că-i place asta, se simte ca în filme.El nu ştia că în scurt timp va începe să doară, să doară faptul că El începe să o vadă pe Ea cu "persoana oficială", iar de data aceasta simte că ceva îl împunge.El rabdă, înţelege că aşa e jocul, şi nu va dura mult, în scurt timp "lucrurile se vor lămuri" şi ei vor fi fericiţi.
  Trece timpul.El o sună, ea nu răspunde.El găseşte explicaţii, "poate e ocupată , la ore".O sună, din nou nu îi răspunde, el iar îi găseşte scuze.El iar o vede cu "oficialul".Ea îl priveşte pe El cu un zîmbet în ochi, zîmbeşte şi el, dar undeva îl roade.Persoanele apropiată află de El şi Ea.Persoanele apropiate văd ce se întîmplă.Lor li se face milă de El, îi spun să nu rabde, să îşi "revendice drepturile", să devină violent.El trebuie să mintă şi să spună că nu-i pasă de ea, că aşa e "statutul" lui şi totul e bine.El iar o vede cu "oficialul".El o sună, ea nu-i răspunde.Persoanele apropiate vor să se implice direct.El minte din nou.
     Pe reţelele de socializare Ea se afişează, afişează cît îi este ei de bine, din ce în ce mai bine cu "oficialul" ei.Toată lumea îi laudă.El, nu înţelege nimic.El încearcă să vorbească pe internet, ea vorbeşte, absentă, fără interes.El o sună din nou, ea e ocupată.Ea îi spune că trece printr-o perioadă grea, are depresie.El o înţelege, îşi spune că o să treacă şi totul va fi bine.Între timp au trecut vreo cîteva luni.Ea a devenit din ce în ce mai absentă.El mai face tentatvie disperate de intra în contact cu Ea.Ea reflectă totul.
    Ea se plimbă împreună cu "oficialul".Ea arată nepăsare.El începe să aibă dubii, începe să realizeze că totul se sfîrşeşte, că jocul se termină, iar naivitatea lui a contribuit la îmbunătăţirea legăturii între Ea şi "oficialul"...cel puţin aşa gîndeşte el.El o vede din ce în ce mai rar.
    El suferă, îi vine să strige, să-l apuce de gît pe "oficial" să-l facă una cu pămîntul, să-i îngroape împreună, să fie fericiţi, împreună.Defapt, el realizează, că "oficialul" este mai potrivit pentru ea, el ştie de ce.Simte că vrea să o urască, dar nu poate.El realizează că trece realitatea pe lîngă dînsul, trec zîmbete, trec lucruri şi oameni frumoşi , iar el rămîne în urmă, ţinîndu-se scai de o nălucă, de o performanţă în actorie (din partea ambilor), de o mască.Ea şi-a pus masca la loc.El a hotărît că e de ajuns.Nu mai vrea.Îşi pune şi el masca la loc.O va scoate pentru altcineva.Nu mai vrea aşa jocuri în viaţa lui, nu mai vrea aşa rol murdar, nu va mai suporta, s-a terminat, e scrum.El o uită.El a uitat-o.
               El vede lumină la orizont, a scăpat de întuneric.

FaQ out of stories...
 

Predicitons

Între timp...o să continui cu nişte previziuni astrale.

Europa se duce naibii.Grecia se adînceşte în glod, lumea înebuneşte, proteste masive, lupte, omoruri, doamne fereşte, moldovenilor ca de obicei le e totuna.La toţi în afară de Laguta ca tot tîrîie după ea toţi pensionarii şi îi pune să îngheţe în frig şi să urle în gura mare cît le e de rău lor şi cum nimeni nu se gîndeşte la dînşii.Vedeţi, ei nu pot să o facă, sunt prea tineri.
Mai departe, integrarea europeană, care la moment nu are sens, încă se mai amînă pe un termen apropiat de infinit.Ruşii văd în asta o şansă şi o "bună bukăţikă.." şi se apucă de a înainta propunerea unei Uniuni sovie..oi mă scuzaţi, Uniuni Sociale est-europene de liberă circulaţie şi comert vamal necondiţionat niş-ca-cum de nimic şi în nişîntrun caz.Right.
Americanilor lii totuna.Ei încep a număra banii inexistenţi pe care îi vor împrumuta Europei, ca să iasă din rahaţel, pentru că , vedeţi voi, Europenii încă nu şi-au dat seama că bani se pot face şi din aer.
Biserca ca în totdeauna va ţine una şi bună, că vine sfîrşitul lumii, noi sîntem păcătoşi şi tăt e Stana de vină.amin.

Aşa sau altfel, moldovenilor le e pînă în "krîlă".

FaQ world out...

Faq you Vanga...

Si mai departe iata asa scenariu:

Libia nu vrea sa dea petrolul cu ghinişorul, aşa că SUA începe să turbe, Europa zice "Peace"da-măsii, şi Gadaffi scoate nebunii cu armament la război să apere ţara de inamici.Ei sunt iarăşi acuzaţi că vor să omoare mulţi oameni, şi nu au milă şi creează tensiune, şi el e dictator, el va fi criminal de război, deci efectiv trebuie de tăiat capul şi inevitabil într-un "be he he e" unanim principalele state ale lumii vor apăsa pe butonaşe şi vor chema aşa numitele "sveaziuri" (vorba unor poeţi mai mari).După vrio 2-3-455 rachete peste capitală, în urma cărora nu s-a putum nicidecum salva viaţa susţinătorilor lui Gadaffi, ziarele vor spune că o masă mare de oameni, Gadaffi, all inclusive au vrut să se sinucidă arătînd internaţionalul semn al degetului mijlociu sateliţilor americani şi ca urmare ei au fost nimiciţi în urma cîtorva explozii nesemnificative.Libia e salvată.
Hoarde de army men americani plutesc încet pe pămîntul libian, susţinuţi uşor de paraşute, iar în timp ce se apropie de pămînt salută într-un mod eliberator, cu un automat în mînă , lumea de jos, lumea care strigă, excitată la văzul uniformelor militare americane.Dupa aceasta repejor se iau sub "protecţie" zonele ce prezintă resurle importante "pentru ţară" pentru ca nimeni să nu îndraznească să fure resursele petroliere ale marii şi mult stimatei Libii.America Win, Libia "Loh." The End.

FaQahahakalamaout...

Fiul libertatii (partea 4)

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Negru, insfaca documentul si il ascunse intr-un buzunar interior al sacoului.Nu zabovi mult,imediat iesise din acea camera si se intoarse inapoi pe coridoare, la lift.Liftul sosi de jos cu un mic clinchet, parca american.In cabina liftului, erau doar doua butoane,cu sagetile in sus si in jos, iar mai jos de ele in o mica sectionare, de genul fantei pentru cartd de la usa.Ion introduse cardul in fanta dupa care apasa, sigur, butonul cu sageata in jos.In mod normal liftul s-ar fi dus la etajele inferioare, oprinduse la fiecare etaj, dar acum acesta se ducea direct in jos, fara oprire.Tinarul privit micul ecran al liftului ce arata cu cifre etajul la care se afla. "3...2...1...0...-1". Liftul se opri.Usile se deschisera.In fata sa i se infatisa un spatiu imens, in mare parte in semiintuneric.Negru auzise de acest loc subteran dar inca nu avuse ocazia sa-l vada.Isi daduse seama ca acesta e acel tunel de desubtul centrului orasului ce serveste ca parcare si ca comunicare intre cladirile principale ale statului dar si un loc de evacuare din afara Chisinaului, de care insa nu stia prea multe.Porni incet prin acel spatiu.Piloni rigizi de o parte si de alta a interiorului.De dupa ei se ascund automobile de lux, negre.Liniste..numai pasii si respiratia lui se aude.Tunelul continua spre stinga, dupa cum era si de asteptat, spre Parlament si Presedentie.Apropiindu-se de coltul peretului, Ion atent privi pe furis.Ceva mai multa lumina, mai multe usi pe partea stinga si dreapta a tunelului, iar la iesirile mari pentru automobile erau instalate doua cabine pentru securitate.Dreapt in capatul tunelului mai era o singura usa, de metal si din cite se vedea remasa nedeschisa de mult timp.Tinarul mai observa in doua colturi si camera de supraveghere ce se miscau intr-o parte si in alta amenintator.

Trebuia sa nu se dea de gol, sa-si intre complet in rol si totodata sa scape de ochiul camerelor de supraveghere.Perspectiva acestei idei nu-l incinta deloc pe Ion Negru.

Faq out...

Fiul Libertatii (partea 3)

Partea I

Partea II

Cu o noua identitate si un nou look capatat, "Ion Negru" iesi din Mercedes si fara ezitare se indrepta spre usa din spate a guvernului.Intra inauntru, unde se intindea un mic coridor, la capatul caruia era un agent de securitate care se vedea, era si el de pe somn.La apropierea lui Ion, paznicul se ridica brusc, asteptind-ul cu o privire banuitoare.Fara nici o emotie, tinarul in costum negru ii intinse acea bucata de plastic capatata in automobil.Paznicul citi ceva, facuse ochii mari a "claritate",dupa care il privi pentru citeva momente pe Ion, care nu dadea nici un semn de nesiguranta.
-Tu, esti nou pe aici? intreba paznicul.

-Ti se pare tie, ii raspunse Ion.

Agentul de securitate mai privi odata bucata de plastic, pe care era aparent fotografia celui pe care il avea in fata sa, dupa care i-o returna.

-Bine, treci, spuse , parca silit,paznicul.

Ion Negru inainta mai departe, si din acel coridor a iesit pe un altul, mai larg, in peretii carora erau usi de lemn, la fiecare cu cite o eticheta.O lua la stinga, ignora liftul si urca pe niste scari ce duceau la etajele superioare.A urcat vrio 4 etaje din fuga, dupa care intra din nou pe un coridor si o lua in dreapta.Inca nu intilni pe nimeni, ceea ce era bine, nu avea nevoie de "ochi in plus".

La capatul lui se vedea o usa metalica , inchisa, ce arata foarte impenetrabila.Apropiinduse de acea usa, Ion scoase acelasi card de plastic si il introduse in fanta de linga usa.Dupa un mic bip, gramada de metal se deschise cu un clinchet.Trecuse de usa, si obserca ca intrase intr-o atmosfera total diferita.Peretii erau ornamentati intr-un stil floral, de culoare visinie, pe jos un covor persan rosu, iar pe el vrio doua fotolii de epoca sprijinite la perete.

Pe pe peretii din stinga si dreapta erau amplasate doua usi de lemn, ornamentate floral si ele, iar drept in inainte. la vrio citiva metri,Ion vedea inca o usa, de data aceasta dubla, de lemn pe care era cioplit un vulura mare, in cioc cu o cruce, in gheara stinga un ram de maslin, iar in cea dreapta un sceptru.La o simpla apasare a minerelor, usile se dadura la o parte si Ion Negru intra incet in odaie.Acea incapere era cert destinata unei persoane de rang inalt sau mai multor persoane.Intr-un colt vrio doua birouri elegante, cu mese din lemn rosu, pe un perete o biblioteca destul de masiva, in mijlocul odaii o masa de biliard, iar linga un alt perete o sofa din piele si doua fotolii echivalente ca stil.Peretii erau infrumusetati cu portrete de oameni celebri.Pe peretele estoc era agatat portretul lui Lenin.Pe cel sudic, a lui Nelson Mandela, pe peretele de nord a lui Nixon, iar pe cel vestic Churchil.Ion se opri pentru un minut in mijlocul incaperii, linga masa de biliard si analiza toate elementele ce il inconjoara.Isi amintea ca avea nevoie de un seif.Si isi mai amintea ca cea mai banala metoda de a-l ascunde, ar fi un tablou.Tinarul se aproipie din instinct de portretul lui Lenin, pe care il dadu jos si isi satisfacu asteptarile.In spatele tabloului era o usita de fier, cu un sistem de inserare a cifrelor pnetru a o deschide.Ion nu ezita si trase pur si simplu de mica usa de fier si spre surprinderea lui, aceasta pur si simplu de deschise."Chiar in halul asta?".Inauntru descoperi doua nivele.Pe cel de sus erau citeva plicuri groase, probabil cu bani si alaturi un pistol negru, care nu-l interesa.Pe raftul de jos, era doar un singur rulou de hirtie infasurata.O ridica si o desfasura si o privi.Ofta greoi.Avea in miini un document ce trebuia sa fie intr-un cu totul alt loc.Pe acea hirtie, negru pe alb scria: "Declaratia de independenta a Republicii Moldova"....

Faq out...

Fiul Libertatii (partea 2)

Partea 1

Avea ordine clare.In cap ii erau fixate foarte bine lucrurile pe care trebuia sa le faca.Stia ,in mare parte, cu ce se va termina acea zi.

Era acum in troleibusul 22, asezat pe un scaun din spate.Troleul huruia a vechime, parca si el abia miscindu-se de pe somn.In salon nu erau decit inca vrio 7 oameni si ei parca nemultumiti de ora diminetii.
Tinarul privea pe fereastra ingindurat, privea lumea din jur si nu-i venea in cap de cit o intrebare: "Ce vrea lumea asta de la viata..?".Atit de mult dorea sa faca o schimbare, sa bage mintile in cap tuturor, dar stia ca pentru asta va trebui multa munca si timp, dar mai stia ca azi avea sa faca primul pas spre aceasta schimbare...

Isi desprinse ochii de la geamul troleibusului si scoase din buzunar hirtia pe care o luase de sub pat, de acasa.O desfarusa si o privi atent inca odata.Un desen schematic cu cladiri si strazi reprezentate de sus era incrustat pe acea hirtie.Era o mica harta a centrului Chisinaului.Multitudinea de cladiri si strazi erau "taiate" de alte linii si "x"-uri desenate cu pixul de cineva si pe linga care mai erau mizgilite niste insemnari.Pe acea hirtie ardeau trei semne "X" mari, scrise cu rosu, deasupra la trei cladiri mari.Parlamentul, Presedentia si Guvernul.Numai el stia semnificatia lor...

"Urmatoarea statie..Cinematorgraful "Patria" " rasuna deodata in difuzor.

Coborise din troleibus si porni, grabind pasul, spre cladirea Guvernului Republicii Moldova.Pe strazi nu prea erau oameni, din cind in cind mai treceau masini.Inca era liniste.Trecu pe linga monumentul lui Stefan Cel Mare.Tinarul il privi din mers si chiar daca era semet cu mina in sus, in aceea dimineata ii parea ca Stefan e trist ca niciodata.Baiatul o luase la dreapta, trecuse drumul si intrase in dosul cladrii Guvernului, unde erau parcate vrio 3 masini Mercedes, negre ,cu numere RM 134, RM 023, RM 777.Una din ele il astepta.Nu i-a fost sa-si dea seama care din ele ii era destinata.Se apropiase de cea cu numerele 777, trase de usa din spate si acceasta se dechise fara impotrivire.Tinarul intra in masina.Pe bancheta era asezat un costum stilat, negru, cu cravata, iar linga o cutiuta.Luase cutiuta, o deschise.Inauntru era un pasaport, un buletin si un permis de acces in diverse zone de securitate a guvernului , parlamentului si presedentiei.Le puse deoparte si se apuca sa imbrace costumul negru...

"Da, astia nu se joaca..." isi spuse recent devenitul "Ion Negru"

..to be continued..

FaQ out..

Fiul Libertatii

O zi de placuta de primavara.Majoritatea populatiei isi vedea te treburile lor.Care la servici, care lenevea pe undeva cu burta la soare, care acasa cu familia, care cu amanta.Lumea mergea pe drumul ei scris asemeni unui riu ce curge necontenit.Lumea era in calmul de rutina a zilei, dar undeva pe un petic de pamint, locuit de o populatie de vrio 4 milioane de oameni, mai multe minti tinere si energice isi pregateau manifestul.Un manifest al gindirii proprii, al dorintei de avea drepturi si libertate, al puterii de a vorbi si a striga in gura mare ceea ce gindesti...un manifest al constiintei tinere si incoruptibele.

Printre jaluzelele geamului razele rosietice ale soarelui loveau fata unui baietan de vrio 23 de ani, ce dormea linistit in camera sa.Ca si cum acele raze ar fi fost elementul desteptarii, baiatul isi deskise incet ochii."Iata ca a venit si ziua..".Se ridica incet din pat,luase telefonul mobil de pe un dulapior de linga pat."Ora 5:33".Deconectase ceasornicul telefonului, pe care il setase cu zi inainte, iar acum ca l-a trezit soarele nu-i mai folosea decit sa-l irite.Se ridica in capul oaselor, privi putin turmentat prin camera pina ce isi gasise hainele, dupa care agale incepu sa se imbrace.Cit de mult si-ar fi de dorit sa nu fie nevoit sa faca asta acum, sa doarma mai departe sub patura calda, dar, nu putea schimba nimic acum."E pentru binele nostru.."

Pantalonii de jeans si maioul adolescentin se integrau perfect.Puse telefonul in buzunar.Isi luase portmoneul destul de umflat.Se apleca si de undeva de sub pat scoase o mica hirtie pe care o puse cu grija mare in buzunarul jeansului.Era gata.Nu mai avea de nimic altceva nevoie.Se porni spre usa de iesire, dar se opri, privi inapoi in camera, cercetind, pentru a se asigura ca nu i-a scapat nimic.Dupa ce se asigura, iesise rapid si fara sa priveasca inapoi inchise din viteza usa.Aceasta rasuna subit, iar pe partea interioara a usii un calendar agatat se legana cu patratelul rosu in jurul datei de 7 aprilie...

to be continued...

FaQ out...

Decizii si Destine

"Da.."

O seara de vara tirzie.Un tinar de vrio 20 de ani, binefacut,cu un un buchet de flori in miini asteapta in fata Universitatii pedagogice din Chisinau.Patruleaza incolo si incoace, privind in jur.Deodata vede o fata ce iesise de institutie si deja alerga grabita spre el...

-Mariin!Mariin!striga vesela ea.Avea ochi albastri, iar parul deschis ii flutura in bataia vintului cald de vara.Aceasta il cuprinse pe Marin si il saruta pe obraz.

-Salut,Anisoara, ii raspunse Marin vesel intinzindu-i florile.Niste flori frumoase pentru o fata frumoasa.

-Ah,iar tu cheltui bani pe florile mele preferate, spuse Ana plina de multumire.Nu trebuia.

-Ba, trebuia, i-o intoarse Marin.Cum examenul?Anisoara va fi profesoara sau nu?intreba el

-Pai..nu stiu, rezultatele abia le aflu poimine, dar cred ca am scris bine.

-Sunt sigur ca asa si ai facut.Ce zici, poate ne ridicam in deal, pina in parc, sa mai stam la aer?propuse Marin.

-Sigur!Haide...

Cei doi pornira pina intr-un parc de alaturi.Pe drum vorbeau,glumeau, se mai sarutau din cind in cind.Doar ei doi, nimic altceva nu mai conta.Ajunsi in parc, s-au asezat pe o banca.Stateau cuprinsi si din cind in cind mai scoteau cite o vorba dulce.

Deodata, Marin intreba:

-Auzi,Anisoara, da cam cum de gindesti tu asa, cind o sa te mariti tu?

Ana, putin surprinsa de intrebare, raspunse:

-De ce intrebi? Nu cumva vrei sa-mi faci o cerere in casatorie?

Marin dadu sa raspunda dar nu reusi pentru ca exact in momentul cela ii intrerupse un grup de prieteni care intimplator treceau pe linga dinsii si i-au recunoscut.

-He-hei porumbeilor!Sa inteleg ca trebuie sa pregatim deja darurile pentru nunta?Intreba un baiat.

-Salut si tie, raspunse Marin putin deranjat.

-Ei, la cit sunt ei de indragostiti,precis ca s-au logodit deja in secret, interveni o fata din grupul noilor veniti.

-Inca nu, mai rabdam, raspunse Ana.

Au mai stat cu totii vrio jumate de ora in parc,au discutat, au mai ris si au plect acasa.

A doua zi, Ana ajunse acasa seara si era obosita.Se intinse in pat si somnul incetul cu incetul incepea sa o fure.Din boxele calculatorului suna o muzica relaxanta.Iar telefonul sau mobil era deconectat.Ana tresari la auzul unui strigat ce venea de undeva de afara...

-Anaaaa, Anisoaaroo!

Se ridica Ana din pat, si se duse agale spre fereastra.Deschise fereastra si il vazu pe Marin cu o fata cit un soare, privind-o de jos in sus.

-Salut, Marin!

-Anisoaro, hai sa ne plimbam, e bine si cald afara!zise Marin zimbind.

-Tare as vrea ,Marinel, dar sunt foarte obosita si nu ma simt prea bine.

-Hai ca pup eu si trece, raspunse Marin glumet.

-Nu, serios, chiar nu vreau azi sa ies.Uite mîine precis!Promit!

-Ei...bine,Anisoaro, zise Marin dezamagit.Sa te faci bine!

-Pa-paaaa!

Marin o mai privit putin zimbind, si se intoarse.Mergea cu capul in jos.Bagase mina in buzunar si scoase un obiect mic, ce lucea in lumina felinarelor de strada.Era un inel stralucitor, din aur.Spera ca in aceasta seara avea sa-si i-a inima in dinti si sa fac pasul,dar,mai aminase inca odata.Ajunse la automobilul sau modest.Mai privi odata inelul si il puse in buzunar inapoi.Se urcase in masina si porni spre casa prin centrul orasului.Era ingindurat.O avea doar pe ea in minte.Pe frunte i se stringeau borboane de sudoare la gindul ca s-ar putea chiar sa sa nu accepte.Conducea automobilul mai mult ca in transa.Deschise compartimentul de obiecte din fata scaunului de alaturi si scoase de acolo o poza mica, pe care o puse in fata volanului.Era poza Anei.Ochii ei pareau ca si acum licaresc enigmatic in acea poza facuta cu 2 luni in urma....Deodata, in urechile lui Marin rasuna un sunet strident, care-l trezi subit din transa condusului semiconstient.Intoarse capul in stinga sa vada de unde vine sunetul, dar o lumina puternica il orbi.Dupa o fractiune de secunda isi daduse seama ca era sunetul semnalului de camion....unui camion imens,ce se afla la doar jumate de metru de el....era inevitabil...

Dimineata.Ana se machiaza in fata oglinzii, se gateste de o noua zi.Plina de entuziasm se misca jucausa pe ritmurile unei piese.Deodata ii suna telefonul...

-Alo...da,da, eu sunt...CE? CIND? UNDE? VIN IMEDIAT!

In citeva clipe Ana arunca pe ea o jacheta si iesise ca o furtuna din casa.

Sala de reanimare a unui spital.Atmosfera alba.Miros chimic.Marin sta intins pe un pat.Bandajat din cap pina in picioare.Plin de urme de singe.O mina si un picior rupt.E conectat la aparatele de respiratie artificiala.Se aude numai bipul produs de aparatul ce monitorizeaza bataile inimii.

Usa salii se deschide usor.Intra Ana.Il recunoaste pe Marin si duce miinile la gura de emotii.Se apropie incet, il priveste si ii dau lacrimile.

-Of,Marin,Marin...

Ana il apuca de mina usor, dar observa ca mina lui e incordata.O ridica usor cu ambele miini si deodata aceasta se relaxeaza, scapind ceva mic pe pieptul baiatului.Ana tresari.Ridica obiectul mic si auriu si il privi cu ochi mari.Cazu in genunchi.Ochii i se incetosau de lacrimi calde dupa care, Ana, privindul pe Marin spuse in hohote:

-Da....da....DA!

De dupa nori se ivi soarele ce arunca raze calde prin ochiul ferestrei salii.Porumbeii inotau prin aer.Lumina galbena cadea pe cei doi, iar in jurul lor se auzeau doar bataile electronice ale inimii...