Faqilozophy

Nu-i spui omului lucruri atunci cind nu vrei sa-i aduci un mesaj si sa-i dai ceva de inteles si subinteles.Cum poti sa vorbesti ca cu peretii , cind persoana cutare de facto este in prezenta ta, si sa expui ce denota din nu stiu ce, pentru ca mai apoi sa te indreptatesti sa zici ca nu ai vrut sa acuzi, sa constati, sa apreciezi in nici un fel persoana cu care intretii un pseudodialog?Adica, atunci cind nu socoti nimic despre interlocutor, pur si simplu nu vorbesti despre nu stiu ce situatii si constatari periferice, ci vorbesti direct la tema, iar daca ai ce-i spune, atunci ii spui in fata,la direct, ca sa inteleaga, si sa nu isi iasa din minti banuind ce zace in capul tau, la care din timpenii te-ai gindit si cum sa procedeze sau sa discute pentru ca in capul tau sa nu apara o timpenie inca mai mare.
Da, majoritatea ne gindim la cele mai negative scenarii posibile (cel putin eu asa fac) , dar in mare parte, doar pentru o fractiune de secunda, si in mod normal acea fractiune o tinem ascunsa in adincurile mintii, o incuiem cu lacata groasa de aur vrajit si stim sa o tinem in friu, sa nu o expunem in negativul si mai mare al lumii ce ne inconjoara.Nu putem doar sa stam cu negativul si frica eventualelor intimplari triste, pentru ca ele depind numai de factorii Universului, in mare parte si de tine si de actiunea ta intr-un anumit timp, in mica parte.

Mergem inainte cu capul sus.Si ce daca acum e rau si trist.Mine va fi altceva pentru ca va fi miine, iar timpul nu-l poti opri in nici un caz si trebuie sa ne bucuram, pentru ca timpul arunca in trecut tot ce e legat de "posibil", "va fi" ,"voi face" si ne lasa doar cu "a fost", "am facut" si "a existat".