Ce păcat că doar acum ţi-ai amintit.
Mi-aş dori greşit să fi înţeles
Totul ce s-a făcut şi s-a dres.
Dar mă tem că e cu neputinţă
Să mă supun logicii cu credinţă.
Ştiu că oarecum în mintea ta,
Acea impresie niciodată nu va dispare
Pentru că aşa e construită firea ta,
Şi nimeni aici nu poate scrijeli nici o schimbare,
Să vrea el cît de tare,
Să aibă o putere cît de mare
N-ar avea,
Totul ar fi aievea.
Dar, totuşi , nu mai vreau contradicţii şi ciocniri,
Lucruri fără sens şi tîmpite zvîcniri.
Mă mulţumesc c-un zîmbet sincer,
C-un salut ocazional,
Chiar dacă mai pregătesc în creier, încă un răspuns banal.
FaQ lux out...