Ce frumoasă e iluzia unei forţe universale ce guvernează totul şi se aliniază cîteodată printr-o coincidenţă fericită cu gîndurile tale.Totuşi acest pămînt încă nu e pierdut, mai există speranţa că cei vrednici vor fi în preajmă şi nu vor părăsi complet locurile ce merită ridicate la noi orizonturi.Nu puteţi să mă contraziceţi, cît de personal nu ar suna a mele gînduri, sunt ferm convins că aici totul e într-o balanţă perfectă, pe cînd undeva în ţărmuri aurii se pierde totul de cele mai multe, demnitatea, personalitatea, voinţa, aspiraţia.Iar odată ajuns în condiţiile iniţiale, există riscul să laşi totul unei dezamăgiri istovitoare ce va seca umanul din tine şi te vei alinia nu universului ci sutelor de milioane de roboţi incluşi în priză pînă la inevitabila pană de curent...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu