Că lumea nu are culoare,
Că e totul în negru şi alb
Ori eşti puternic, ori slab.
Şi nimănui nu-i pasă
Că un frate cade în plasă,
Devorat de rechini umani,
Ce au în suflet doar bani.
Să vorbească cine îndrăzneşte
De un perete se izbeşte,
Un perete fără valori,
Mai ales, fără culori
Pe care din nou nu le văd
Şi orbeşte nu vreau să cred
Că undeva o lumină licăreşte
Şi de ignoranţă păzeşte.
Lumea e un ŞAH şi MAT,
Cu gemete înalte în pat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu