Ador imaginea veridică.Probabil în viaţa mea nu am iubit ceva mai mult.Această imagine atît de simplă, pură dar totodată plină de sens şi de subtext sau mai bine zis plină de un adevărat "Cod a lui Da-Vinci", unul aproape imposibil de pătruns.Imaginea veridică mă înebuneşte, îmi apare deseori în faţa ochilor, poate chiar în fiecare zi, iar cînd o văd uit de totul ce există pe lume, nu mă mai interesează nimic decît contururile, culorile şi forma imaginii.Acolo e adevărul şi minciuna.Perseverenţa şi libertatea neştiută.
Cît de mult aş vrea să o înţeleg, să o am în posesie şi să o pot stăpîni asemenea Marelui Arhitect, să nu fugă de mine ci din contra, să-mi dezvăluie toate secretelei ei, să înţeleg fiecare punct de culoare, fiecare linie şi curbă.
E greu să o prinzi şi să o vezi materializată.De cele mai dese ori ştiu că e aproape dar nu pot face nimic, dar cînd pot face ceva e departe, refuză admiraţia muritorului.Probabil mai curînd ar accepta critica nemiloasă care de fiecare dată pătrunde în vopseaua Imaginii veridice şi o face şi mai tare, mai densă, mai intensă, mai irezistibilă.
Vreau măcar o picătură din vopseaua Imaginii veridice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu