Hello, walls,
hello, ceiling...
Mă gîndeam, ce să scriu, ce să scriu,...să scriu primul lucru care-mi vine în minte...dar îmi vine doar negativism şi disperare.Semne de întrebare amestecate cu ascultatul concomitent al unei piese stranii de Kid Cudi.Pe care tocmai am schimbato cu alta.Dacă continui tot aşa o să fac din articolul ăsta un fel de "Twitter".
Alături de mine, stă liniştit, calm şi răbdător, un pachet de chipsuri.Da, sunt nocive, ştiu, dar îmi plac şi n-am ce face, trebuie să mă îndop din cînd în cînd.
Azi am alergat prin ploaie.Nu fugind de ea, ci din contra, prin mijlocul drumului pentru ai simţi mai bine picăturile reci, poate încă pline cu radiaţie de la Cernobîl sau Fukushima.O senzaţie plăcută.Ud pînă la piele, dar vesel, indiferent de azi, mîine, ieri.Doar cîteva clipe.Cu toate că, acele cîteva clipe puteau fi şi mai minunate, doar într-un singur caz....
Cînd am mai văzut pe reţea şi minunatele "tornade" de la Ciocana, am zis "Ura, se mai întîmplă ceva nou, ce n-am văzut prin Chişinăul ăsta.." cu toate că sunt sigur că încă multe nu am văzut.
FaQ wet it out...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu