Si cit de mult as vrea sa fie totul diferit..

Şi cît de mult a aş vrea să fie totul diferit,

Zeiţa gîndurilor să nu fi iubit.

Şi subconştientul gîndurilor să dispară,

Constiinţa să fie ambilor clară.

Să nu par un nebun cu visuri

Ce-şi plînge ale sale lipsuri.

Cu speranţa, unica ramasa devotată,
Cer universului o alta soartă.

Gînduri tîmpite, scene obscene,

Stînd mereu între dileme.

Să vorbeşti sau să te mişti?

Sau să taci să nu te mişti?

Fericirea depărtării inşeala,

Am mai auzit aşa istorie banală.

El e în depărtări necunoscute,

Pentru comori deja avute.

Ea - în gind, şi doar aşa ramîne

Căci o uită pîna mîine.

Iar mîine se intoarce la acea conştiinţă,

Fără a lui voinţă,

Dar ea nu se va mai supune,

Inconştienţa va avea ce spune..

Şi cît de mult aş vrea să fie totul diferit...