Singing

I imagine.I imagine myself singing.Singing with my voice, a voice that sounds like all the voices of the world, and i can choose anyone i want.I have a guitar, i don't look at it, it just listens to what i think it should sound, it listens to my voice and my voice listens to the crying sound of the guitar.People around.They look, they listen quielty, the are enjoying my song.I just flash my eyes over theirs from time to time, but mostly my eyes are close.I am singing.I go through jazz, RnB, to Pop and Rock.It feels like nothing else matters.A flash.Cameras everywhere.Lights.The music is on.Water drops.I dance.I sing.I spin, the camera spins around me.Like in a well played musical, i combine acting and singing and it sounds great, provocative.I imagine.
Taking high notes, playing them like playing with fire, yet controling each wave of sound.It feels like power, it feels great, i feel unstoppable.And then, afer all this glory, afer all these drugs in my ears, afer al this pleasure, after the final notes....i pull out my earphones from my ears.Noise, again, noiese.Yet, afer a carefull listening, you can't hear a rythm...

FaQ music Out...

guess my riddle...

Lamb...2
Just 4 you.

Your friendly neighbourhood...

"Într-o zi, o să-ţi dai seama că cele mai importante lucruri sunt acelea pe care le-ai ignorat, ignorînd fericirea, ignorînd viaţa, trezindu-te cu un car de ani în spate şi realizînd că, tautologic, n-ai realizat nimic, decît să laşi elementele adevărate  şi vii să se ofilească, în timp ce alergai după frunze deja uscate.Atunci, va fi prea tîrziu.Cineva va fi departe, cineva va fi ocupat, cineva va fi cu probleme, iar altcineva, pur şi simplu, nu va mai fi.Trebuie să fii acum, aici şi acum, pentru a avea o certitudine pentru mîine.Stabileşti-ţe priorităţile, stabileşte-ţi emoţiile pozitive, alege un singur element cu care să le îmărtăşi şi ţine-te strîns, nu lăsa nimic să te doboare, nici vîntul, nici furtuna, nici căldura şi nici frigul.De ce? Pentru că din tot ce facem în lumea asta, nimic nu e mai puternic şi totodată simplu, ca emoţia, sentimentul.Pînă şi raţiunea se duce naibii în faţa emoţiei.Şi aşa e corect să fie, pentru că atunci ne demonstrăm nouă înşine că suntem vii, că nu sărim dintr-un somn în alt somn sau în coşmar.Încă nu e tîrziu..."

________________________

Printre altele, azi am scăpat de un examen.A fost mai bine decît mă aşteptam.Asa se întîmplă, că , atunci cînd te aştepţi la rău, sau la un rezulat mai puţin favorabil, întîmplarea sau circumstanţele îţi fac surpriza plăcută şi îţi aduc contrariul, îţi aduc succesul.Deci, legea asta a Universului, cam se contrazice în viaţa mea.Sau poate, subconştientul meu ştia deja care vor fi urmările şi ştia că ele vor fi pozitive, doar că nu vrut să-mi spună mie nimc, aşa, ca mecanism de apărare...

Sau poate, eu îs pălit la cap....

_________________________

Cică, Patience will reward....să te văd...

FaQ sleeps out...

Homlet

 
  Nu înţeleg, cum pot oamenii să lase totul în ultima zi, în ultimul moment, atunci cînd ştiu că pot face ceea ce au de făcut din timp, fără a se grăbi, calculat, după care pur şi simplu să se relaxeze.Totuşi, examenul e examen.Studentul e student, oriunde nu ar învăţa.Fie teorie sau practică, cînd vine examenul, cu exact 24 h înainte, el se trezeşte că trebuie să facă ceva.Incompetenţi.  

________________________________________________
      E greu să fii actor, chiar şi atunci cînd nu eşti.În viaţa şi aşa sîntem actori, mai mult sau mai puţin, dar cînd îţi stă obiectivul în faţă, toate privirile asupra ta, domn "regizor" te "parchează" cu vrea el, şi după care nu-i place.3,2,1, ACŢIUNE.STOP.Nu-mi place, încă odată!Şi tot aşa, pîn ce autorul nu se hotărăşte ce vrea, şi pîn ce actorul nu oboseşte şi îi vine să-l trimită pe regizor în locul de unde a venit.Desigur, între colegi, nu poţi face asta, că e nu e..colegial.Avantajul în asemenea situaţii, pe care l-am simţit eu pe pielea mea, e că, dupa o perioadă obositoare de timp de joc actoricesc stupid, începe să te apuce "belka", din plictiseală şi oboseală defapt.Lucru care, într-un mod straniu de face să intri mai bine în "stare".
 Da cui îi trebuie asta? Pentru ce am scris...
__________________________________________________
Eu cred în ţara asta.Eu cred că se poate.Chiar dacă aş vrea cel puţin în SUA, Anglia, Japonia, Koreea de Sud, Franţa, Suedia...
__________________________________________________
Ascult un album de "Soulsavers".N-am idee cine-s ăştia.E ascultabil.
Urmează "Squarepusher".Tot n-am idee cine-i.

FaQ exams out...

Confused, again...(

Bun sfîrşit...

I'm always two steps ahead of you....

___________________________________

      Ieri am privit ultimul episod din mult stimatul "Dr. House".În sfîrşit s-a terminat.S-a terminat, demn aş spune, chiar destul de potrivit, un final perfect pentru un asemenea personaj şi pentru întregul proiect comercial.Nu am privit serialul de la primul episod ce-i drept, dar, oricum, e impresionant, de la oricare episod nu ai începe.
Iar ca să-i explic şi mai bine succesul întregului proiect, am realizat că asemenea personaje, de genul "ştie tot, calculează tot, prevede totul dinainte, manipulează şi cunoaşte totul perfect" întotdeauna au succes.Elementar, Watson.Acum citesc nuvelele lui Sir Conan Doyle, cu binecunoscutul Sherlock Holmes.Doctorul House e practic acelaşi Sherlock, doar că activează în domenii diferite şi fiecare din cei doi, au nevoie de o activitate, de o motivaţie, de un domeiu căruia să se dedice pentru a scăpa de viaţa plictisitoare.Au nevoie de cazuri interesante, fie ele crime sau cancer.Desigur drama personajelor e mult mai profundă de atît, mai există şi insuccesul ambelor părţi în ceea ce ţine de viaţa amoroasă, datorită complexităţii caracterelor lor.Ambii utilizează doroguri, pentru a scăpa de o "durere" sau alta.
  Acum că am terminat acest raţionament patetic ce nu interesează pe nimeni....care să fie domeniul meu de interes...?

___________________________________

E nevoie de mai mult, Lux.

kFaQami routm...

Trăsneala inspiraţiei...

...iar cînd am idei şi vine o mare poftă să scriu, am marele "noroc" să fiu în pat, noaptea , prea obosit ca să mă mai scol din pat ,dar cu creierul prea activ ca să adorm.Oricum, ăsta nu e motiv.Nu mă las eu aşa cu una cu două.

:)

TickTock

1.A avut loc un contact primordial, unic, pe parcursul vieţii, pentru fiecare specimen, ceea ce nu se uită sau se lasă baltă şi poate influenţa mult comportamentul ulterior.

2.A apărut un element străin, înrudit şi apropiat. dar care nu se lasă văzut sau înţeles, dar care interferează puternic.

3.Totul e doar un joc.

4.Frica de reacţii chimice.

5.E doar un test de lungă durată, menit să provoace emoţional pînă la limită, pentru excluderea erorilor.

-What do you see?
-Everything...

FaQ out patience ...

Dancing in the Rain

Hello, walls,
hello, ceiling...

Mă gîndeam, ce să scriu, ce să scriu,...să scriu primul lucru care-mi vine în minte...dar îmi vine doar negativism şi disperare.Semne de întrebare amestecate cu ascultatul concomitent al unei piese stranii de Kid Cudi.Pe care tocmai am schimbato cu alta.Dacă continui tot aşa o să fac din articolul ăsta un fel de "Twitter".
 Alături de mine, stă liniştit, calm şi răbdător, un pachet de chipsuri.Da, sunt nocive, ştiu, dar îmi plac şi n-am ce face, trebuie să mă îndop din cînd în cînd.

Azi am alergat prin ploaie.Nu fugind de ea, ci din contra, prin mijlocul drumului pentru ai simţi mai bine picăturile reci, poate încă pline cu radiaţie de la Cernobîl sau Fukushima.O senzaţie plăcută.Ud pînă la piele, dar vesel, indiferent de azi, mîine, ieri.Doar cîteva clipe.Cu toate că, acele cîteva clipe puteau fi şi mai minunate, doar într-un singur caz....
  Cînd am mai văzut pe reţea şi minunatele "tornade" de la Ciocana, am zis "Ura, se mai întîmplă ceva nou, ce n-am văzut prin Chişinăul ăsta.." cu toate că sunt sigur că încă multe nu am văzut.

FaQ wet it out...

Niciodată după Gloată.

Little Riddle

Patience & Care...
and everything i can do for what is above /\

"Tearing down the walls and  moving the mountains,I'm stirring up the sea and beleavin' in a change,Putting out the fire, endure to the end,
They will come and i will shout victory"

Helios

Mi-a încălcat un principiu moral, expundîndu-mă aşa.Nu ştiu de ce, mi-a plăcut.
______________________________________________________


Soarele.Corp cosmic.Temperatură colosală.Arde în continuu, în continuă reacţie nucleară, emană tone de energie, milioane, milioane, milioane de ani.E doar o stea, printre alte miliarde de stele, dar pentru o infimă parte din Univers , Soarele reprezintă totul.Acel tot, în urma reacţiilor, luminează, iar lumina cu o viteză de 299,792,458 metri pe secundă se avîntă în toate direcţiile şi menţine infima parte a vieţii.Lumina e dinamică.Soarele stă pe loc.El doar atrage.Doar încălzeşte.După miliarde de ani are de ales între două drumuri, fie să îşi epuizeze toate resursele energetice, să se facă tot mai mic şi mai mic, cu mai puţină şi mai puţină lumină, pînă cînd va devenic un "pitic roşu"......sau să îşi adune toate sursele energetice, să se facă mai mare, tot mai mare, luminînd extrem de puternic totul în jur, înghiţind pînă şi unele planete, după care, la un moment de tensiune maximă, explodează.BAH.Un sunet mut.Plasma se împrăştie în toate părţile.Soarele nu mai există, iar energia lui cea mai pură a zburat prin spaţiu în toate direcţiile.
  Şi totuşi, soarele, e doar un punct într-o infinitate...


FaQ need light...

Minunat! ..aproape..

The 1st

Deci, se apropie o activitate importantă, o activitate, cu sens şi totodată fără, dar în care o să trebuiască şi o să am ocazia să-mi demonstrez mai multe lucruri.Sper să devin mai conştient de mine, de cine sunt eu şi încotro merg, probabil, se vor trage multe concluzii şi păreri, atît din partea mea dar şi din partea celor din jur, care desigur, în mare parte nu o vor expune direct.
 Am încredere.Sunt sigur că va fi totul bine, mai ales că am fost ieri puţin..iluminat )
___________________
Între timp, se încălzeşte, şi îmi place, mai mult şi mai mult...

?

Îmi vine să mă dau cu capul de pereţi...

ANCBM

Stimaţi colegi, iar îmi vine să vă trimit în fund..Atitudine de rahat.Voi trebuiţi bătuţi cu ciomagul sau daţi afară pentru "seriozitatea" voastră extrem de cinematografică.Dacă şi mîine cineva din voi procedează aşa, eu îmi caut de treabă.Academia de Nunţi, Cumătrii, Botezuri şi Morturi.

_____________________________________________

Am impresia că atunci cînd eu sunt fericit şi chiar vreau să mă bucur de viaţă, atunci cînd pare că totul poate deveni spectaculos şi frumos, atunci lumea din jurul meu este tristă, atunci nimeni nu are dispoziţie, atunci cineva se simte rău.Iar cînd eu sunt trist, lumea e fericită şi nimănui nu-i pasă.Reguli crude ale vieţii? Să fie, că nu mă confromez.Nu trebuie să fie, pur şi simplu nu trebuie şi o să-mi menţin optimismul şi speranţa naivă că trebuie să fie totul frumos şi cei care mă încojoară, mai ales persoanele la care ţin, să fie fericite, concomitent cu mine...poate sunt un copil, da asta e...

FaQ out...

She

I adore her.

Scrum

Ea: Nenaviju pe tine...
El: Ce?
Ea: Nenaviju pe tine, da tare...
El: De ce?
Ea: Pentru că ţi-ai băgat piciorul...

Cu cîteva secole înainte de asta...

        El şi Ea hotărăsc să iasă la o plimbare, să vorbească pentru prima oară faţă în faţă.El are emoţii, nu-şi face iluzii, dar speră la ce e mai bun.O vede.Ea îl cuprinde ca pe o persoană pe care o ştie de o veşnicie.El rămîne uimit, schiţează un zîmbet, bolmojeşte ceva, surprins.Încep să discute.La un moment dat ea lăcrimează.El întreabă "Ce s-a întîmplat?".Ea se şterge la ochi, "Nimic, nimic, mi-a nimerit ceva în ochi..".Ea îi aruncă lui priviri viclene.Mai vorbesc, rîd.Ea îl întreabă de ce nu o priveşte în ochi.El o priveşte, cu intenţia bine stabilită , fără să-şi i-a ochii.Ea renunţă, întorcînd privirea.Se plimbă prin magazine.El o aşteaptă, o priveşte pe ea, cum îşi alege o stofă, pentru rochie, o rochie pentru nuntă.Nu e nunta ei, cît de mult nu ar vrea ea, nu e nunta ei.El o priveşte, răbdător, poate chiar timid.Ea ştie ce face.Peste cîteva rînduri de magazin ea îl apucă de mînă pe el.Ea îl conduce, îl duce din urmă.El se gîndeşte că ceva se poate întîmpla, iar lui îi place ceea ce gîndeşte.Ei se plimbă, ţinîndu-se de mînă.Ea îl întreabă pe el: "Mergem să mîncăm?".El: "Da, mergem, unde?".Ea: "La Pizza".
    La un moment dat, ei, îi sună telefonul.Ea vorbeşte frumos, zîmbeşte, pune receptorul......
    Ea deja are pe cineva, cineva pe care îl ştie lumea, cineva de care ştie şi El. Acel cineva e "persoana oficială".Ea trebuie să se întîlnească cu "oficialul" la Pizza, acum.Ea vrea ca El să meargă cu dînsa.El nu o înţelege, el nu e erou, el are conştiinţă, el nu vrea scandal, el refuză, fiind gata de orice consecinţă.Ea tace.Ei doi se plimbă.Ea îl apucă din nou de mînă, îi spune că-l înţelege şi hotărăsc să se întînlnească încă odată, peste o oră. Ea se duce la "oficial".El se duce să ucidă timpul într-un local.
     O oră, se face în două, dar par trei.Ea în sfîrşit sună.Se reîntîlnesc.Merg înapoi..spre casă, ţinîndu-se de mînă, discută, încep să fie veseli din nou.Ajung pe pe o bancă, loc în care între ei începe o discuţie complicată, plină de reflecţii, cuvinte frumoase.Ea se plînge că nu e înţeleasă.El crede că ea are încredere în el.El o doreşte dar nu are curaj.O sună telefonul, ea răspunde, dar nu poate vorbi, îl închide.
     Ei se sărută.Ea îl roagă să-i promită că nu va vorbi niciodată de rău despre ea cu nimeni şi că va răbda pînă cînd "lucrurile se vor lămuri".El, ameţit, promite.Ei se duc acasă, el o sună, să se asigure că a ajuns cu bine acasă.El e fericit, crede că e corect ce face, crede în ea, e gata să-i spună că o iubeşte deja.
   Încep zile frumoase, ei se văd, se privesc cu plăcere , se sărută.El e nebun după dînsa, dar trebuie să aibă grijă de "persoana oficială".Îi poate vedea în orice moment.Aproape că-i place asta, se simte ca în filme.El nu ştia că în scurt timp va începe să doară, să doară faptul că El începe să o vadă pe Ea cu "persoana oficială", iar de data aceasta simte că ceva îl împunge.El rabdă, înţelege că aşa e jocul, şi nu va dura mult, în scurt timp "lucrurile se vor lămuri" şi ei vor fi fericiţi.
  Trece timpul.El o sună, ea nu răspunde.El găseşte explicaţii, "poate e ocupată , la ore".O sună, din nou nu îi răspunde, el iar îi găseşte scuze.El iar o vede cu "oficialul".Ea îl priveşte pe El cu un zîmbet în ochi, zîmbeşte şi el, dar undeva îl roade.Persoanele apropiată află de El şi Ea.Persoanele apropiate văd ce se întîmplă.Lor li se face milă de El, îi spun să nu rabde, să îşi "revendice drepturile", să devină violent.El trebuie să mintă şi să spună că nu-i pasă de ea, că aşa e "statutul" lui şi totul e bine.El iar o vede cu "oficialul".El o sună, ea nu-i răspunde.Persoanele apropiate vor să se implice direct.El minte din nou.
     Pe reţelele de socializare Ea se afişează, afişează cît îi este ei de bine, din ce în ce mai bine cu "oficialul" ei.Toată lumea îi laudă.El, nu înţelege nimic.El încearcă să vorbească pe internet, ea vorbeşte, absentă, fără interes.El o sună din nou, ea e ocupată.Ea îi spune că trece printr-o perioadă grea, are depresie.El o înţelege, îşi spune că o să treacă şi totul va fi bine.Între timp au trecut vreo cîteva luni.Ea a devenit din ce în ce mai absentă.El mai face tentatvie disperate de intra în contact cu Ea.Ea reflectă totul.
    Ea se plimbă împreună cu "oficialul".Ea arată nepăsare.El începe să aibă dubii, începe să realizeze că totul se sfîrşeşte, că jocul se termină, iar naivitatea lui a contribuit la îmbunătăţirea legăturii între Ea şi "oficialul"...cel puţin aşa gîndeşte el.El o vede din ce în ce mai rar.
    El suferă, îi vine să strige, să-l apuce de gît pe "oficial" să-l facă una cu pămîntul, să-i îngroape împreună, să fie fericiţi, împreună.Defapt, el realizează, că "oficialul" este mai potrivit pentru ea, el ştie de ce.Simte că vrea să o urască, dar nu poate.El realizează că trece realitatea pe lîngă dînsul, trec zîmbete, trec lucruri şi oameni frumoşi , iar el rămîne în urmă, ţinîndu-se scai de o nălucă, de o performanţă în actorie (din partea ambilor), de o mască.Ea şi-a pus masca la loc.El a hotărît că e de ajuns.Nu mai vrea.Îşi pune şi el masca la loc.O va scoate pentru altcineva.Nu mai vrea aşa jocuri în viaţa lui, nu mai vrea aşa rol murdar, nu va mai suporta, s-a terminat, e scrum.El o uită.El a uitat-o.
               El vede lumină la orizont, a scăpat de întuneric.

FaQ out of stories...
 

Între A şi Z

  Mă zbat.Mă zbat, continuu, între ceea ce fac, ceea ce vreau să fac, ceea ce visez.Între ceea ce sunt şi ce vreau să devin.Între artă, creativitate şi bani sau viitorul incert.Vreau să cred în certitudinea realizării, în certitudinea şi îndeplinirea gîndurilor.S-ar părea că nimic nu mă opreşte, sunt liber, lumea îmi este deschisă, pot să creez liber, să fac film, animaţie , poveste, orice şi totuşi nu o fac...nu o fac aşa cum vreau.Mă împiedic de micile momente, de micile crize de curaj probabil sau de frica eşecului.Da, probabil frica eşecului e una e normal, dar echivalentă cu puterea viselor şi gîndurilor unei vieţii perfecte la care tind.
  Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, mai ales pe mine.Urăsc banii, dar îmi  place luxul.Penthouse, soare, confort, nici un impediment în calea imaginaţiei, mi-ar place, enorm.Dar, realizez, că nu doar în asta ar consta viaţa.Mă zbat între două sau poate mai multe concepte, idee, păreri, tendinţe.
   Poate că deasupra tuturor va fi defapt emoţia, sentimentul, persoana căreia îi pot oferi încrederea mea şi mi-o oferă şi ea pe a ei.Poate atunci nu va mai conta nimic în afară de ea, de satisfacerea ei, cine ştie.Şi totuşi satisfacerea ei va cere ceva, nu doar egoismul creativităţii mele, sau intenţiei mele de a face ceva din nimic.
  Cît de multe îmi plac pe lumea asta şi cîte îmi displac.Aş vrea o carte, scrisă de mine, citită de toată lumea , după care să mă trezesc pe o insulă exotică, rîzînd , la cît îmi e de bine, sub umbra palmierilor, alături de ea.
 Sunt din nebunii care vor să schimbe totul în jur, să schimbe lumea, dar abia dacă se schimbă pe sine, pentru că cei din jur spun că eşti "extraordinar de bravo şi perfect", iar tu nu ai vrea să auzi , defapt, altceva.Şi totuşi, să ai un scenariu banal de viaţă..eu asta nu vreau, nu aş suporta, un job, o "hruşciovkă" , o nuntă moldovenească, lucru, Zatoka, pensie, fuck this SHIT.O să merg contra sistemului.Nu am idee cum, dar nu am de gînd să fac totul după regulile "marketingului".
  Iar alterEgo-ul îmi spune "vinde-te", fă-te curvă, scrieţi numele peste tot, trînteşte sute de share-uri cu face-ul tău, şi cu toate lucrurile care nu au nici o însemnătate, dar arată-le doar de dragul publicităţii, de dragul făţărniciei.Scrie din două în două minute unde te afli, cu cine te afli şi cît îţi este de bine, aşa , ca să îi doară într-un loc pe restul, cît mai tare.Laudă-te ,cît de bun şi de tare eşti, cît de imprevizibil şi de "fashion", macho, superstar.Cu asta vin şi banii, banii falşi, la fel ca ceea ce creezi din tine.Nu devii decît un prost.Un bun actor.Îmi plac actorii buni, al vrea să fiu unul.
  E nevoie de o combinaţie, o combinare inteligentă a elementelor.Sau poate, o filtrare mai bine a elementelor din jurul meu, care mă influenţează negativ, care doresc să profite de bunătatea mea, care nici eu nu sunt sigur că e bunătate, căci poate defapt, eu îi folosesc...
   O simbioză, între material şi creativ, între libertate şi ordine, o regizare deplină a scenariului vieţii, în care să pot include orice doresc.
  Sunt independent şi eu ca şi ţara în care trăiesc.Cu toate asta îmi place ţara în care trăiesc.E a mea.Cred în ea, chiar dacă nimeni în jur nu cred, şi poate nici ea singură nu crede în ea.Doresc Americi, Dubaiuri, Japonii, Parisuri, dar nu o să pot vieţiui niciodată la o distanţă mare de locul unde m-am născut pentru un timp prea îndelungat.Chiar dacă e glod pe jos, de acolo am ieşit şi mă lupt să ies mai departe.
   Şi de ce stau acum şi scriu, în loc să mă gîndesc la geniala recetă a succesului? N-am idee, nu vreau să-mi explic asta.Poate nu vreau să-mi explic nimic, tot atît de tare cît vreau să explic totul şi să prezic totul, asemeni unui Dr.House în combinaţie cu Sherlock Holmes şi vreo zece pastile magice ca în filmul "Limitless".
 Succes şi faimă după moarte? Nu, mersi.Egoismul nu-mi permite...sau poate...
   Cărţi, cărţi, aş vrea să le devorez pe toate, să trăiesc veşnic doar pentru a face asta şi apoi, să-mi dau seama cît de prost am fost.
  Mă rotesc între elementele fundamentale, între apă, foc, aer şi pămînt şi nu reuşesc să fac un tot un întreg, prea multe ramificaţii, prea multe asocieri posibile, prea multe scenarii posibile, e o întreagă infinitate şi vreau să o gust pe toată.Vreau să fac film, sau vreau să fuck film?

FaQ needs to get energy out....